Trăirea creștină
-
Am scris recent câteva gânduri cu privire la meme-urile creștine și la ceea ce se întâmplă pe pagini populare precum LLBC sau Memeuri Creștine România (ca să ne încadrăm cultural la noi, că și asta e tot o chestiune de import), punând în evidență aspecte precum umorul, reverența, sacralitatea și batjocura, și felul în care
-
„Să nu se audă […] nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Efeseni 5:4) Îmi plac meme-urile. Prin ele însele, meme-urile reprezintă o formă de umor cultural care, ca toate formele de comunicare, evoluează odată cu cei care le folosesc. Deși o definiție clară a unui meme e greu
-
Trăim într-o lume ciudată. Mă gândesc de multe ori ce ar spune cineva de acum 200 de ani despre ce se întâmplă azi. Ar fi fost surprins? Încântat? Oripilat? Să vadă că mâncarea nu are același gust dacă nu ajunge pe Instagram. Să vadă că ieșirile cu prietenii nu ne împlinesc deplin dacă nu știe
-
Recunosc că am un pic de scepticism cu privire la descrierile de genul celei de mai sus. Vorbesc, desigur, despre vedetele muzicii religioase mega-stream-uite prin cercurile evanghelice, care înainte să își desfășoare activitatea în cadrul și sub eticheta creștinătății, și-o desfășurau în mediile seculare. Număr pe degetele de la o mână câteva și de pe
Alexandru Rotariu 