Închinare
-

Pornesc analiza asta de la o afirmație de care am dat recent în spațiul public, în care cineva a fost întrebat cu privire la frecvența cinei Domnului (dacă să aibă loc în fiecare duminică sau nu, și de ce). Iată răspunsul: „Categoric da. Pentru că Scriptura este clară că în centrul liturghiei se află euharistia,
-

„Știu că ai mai auzit versetul ăsta, dar în weekend îl putem transforma în realitate. Campusul [X] nu este doar o clădire – este locul unde cerul atinge pământul.” Am văzut acum câteva zile descrierea asta la un reel postat de o biserică evanghelică din România. Pe fundal era un video tras cu drona deasupra
-

Locul în care mă aștept cel mai puțin să dau de expuneri slabe e așa-zisul peisaj auto-calificat „reformat”; eu prefer să îl numesc neo-reformat, ca să preîntâmpin orice ambiguități. În orice caz, e un peisaj îndeobște încadrat cu robustețe logică, un canon strict de reguli exegetice, și, desigur, expunere fidelă Scripturii, precedată de un studiu
-

„Te invităm să fii alături de noi duminică dimineața la biserica X. Vom avea alături de noi trupa Y și predicatorul Z.” „Duminica asta predic la biserica Y. Ne vedem acolo.” „Dragi prieteni ai bisericii W, duminică începem o nouă serie de mesaje pe tema Q. Vă așteptăm.” Algoritimii social media continuă să traseze noua
-

Se poartă azi cu fast noțiunea mistică a intrării. Intrarea în diverse stări ori dispoziții „sufletești”: intrarea în închinare (o eroare iudaizatoare), intrarea în prezența lui Dumnezeu (o altă elucubrație anacronică, pseudo-metafizică, disprețuitoare a Noului Legământ și deci a lui Hristos Însuși), și, mai ales zilele astea, intrarea în atmosfere circumstanțiale, dintre care cap de…
-

Cumva, mai cum, necum, dacă te dai doi, trei pași în spate, vezi mai bine shift-ul polar dintre (să zicem) 1500 d.C și 2023 d.C. De la o „reverență” transpirată de zici că șefii cu mantale lungi care aveau de împăciuit bestia divină umblau pe coji de ouă, înaintea unui Dumnezeu prezent în maglavaisul de
-

Am acceptat recent invitația unui prieten de a participa împreună la închinarea bisericii unde e membru. În ciuda faptului că era vorba despre o biserică cu tendințe conservatoare, în special în ce privește închinarea comună, pe la mijlocul programului s-a cântat cântarea Bunătatea Ta (Goodness of God). Cunoscând de unde provine piesa, și având convingeri
-

Recunosc că am un pic de scepticism cu privire la descrierile de genul celei de mai sus. Vorbesc, desigur, despre vedetele muzicii religioase mega-stream-uite prin cercurile evanghelice, care înainte să își desfășoare activitatea în cadrul și sub eticheta creștinătății, și-o desfășurau în mediile seculare. Număr pe degetele de la o mână câteva și de pe

