jertfa
-
Eisegeza nu apare niciodată singură. De-obicei e acompaniată de un spirit subtil de manipulare (de cele mai multe ori involuntară), de genul: „iată ce văd eu în text; dacă nu vezi și tu același lucru, înseamnă că nu te uiți destul de bine / trebuie să te uiți puțin mai bine / ai o problemă
-
Locul în care mă aștept cel mai puțin să dau de expuneri slabe e așa-zisul peisaj auto-calificat „reformat”; eu prefer să îl numesc neo-reformat, ca să preîntâmpin orice ambiguități. În orice caz, e un peisaj îndeobște încadrat cu robustețe logică, un canon strict de reguli exegetice, și, desigur, expunere fidelă Scripturii, precedată de un studiu
-
Se poartă azi cu fast noțiunea mistică a intrării. Intrarea în diverse stări ori dispoziții „sufletești”: intrarea în închinare (o eroare iudaizatoare), intrarea în prezența lui Dumnezeu (o altă elucubrație anacronică, pseudo-metafizică, disprețuitoare a Noului Legământ și deci a lui Hristos Însuși), și, mai ales zilele astea, intrarea în atmosfere circumstanțiale, dintre care cap de…
Alexandru Rotariu 