Închinare
-
Locul în care mă aștept cel mai puțin să dau de expuneri slabe e așa-zisul peisaj auto-calificat „reformat”; eu prefer să îl numesc neo-reformat, ca să preîntâmpin orice ambiguități. În orice caz, e un peisaj îndeobște încadrat cu robustețe logică, un canon strict de reguli exegetice, și, desigur, expunere fidelă Scripturii, precedată de un studiu
-
Se poartă azi cu fast noțiunea mistică a intrării. Intrarea în diverse stări ori dispoziții „sufletești”: intrarea în închinare (o eroare iudaizatoare), intrarea în prezența lui Dumnezeu (o altă elucubrație anacronică, pseudo-metafizică, disprețuitoare a Noului Legământ și deci a lui Hristos Însuși), și, mai ales zilele astea, intrarea în atmosfere circumstanțiale, dintre care cap de…
-
Cumva, mai cum, necum, dacă te dai doi, trei pași în spate, vezi mai bine shift-ul polar dintre (să zicem) 1500 d.C și 2023 d.C. De la o „reverență” transpirată de zici că șefii cu mantale lungi care aveau de împăciuit bestia divină umblau pe coji de ouă, înaintea unui Dumnezeu prezent în maglavaisul de
-
Există o obsesie în uărșipanții de azi să mutileze, să schilodească, să ciuntească, să estropieze, să sluţească, să violeze, să desfigureze orice imn scump și frumos. Asta se întâmplă când corcești o capodoperă centrată pe mesaj și învățătură cu un stil centrat pe estetic și emoție. Nu că ar fi greșit stilul ăsta, eu unul
Alexandru Rotariu 