Dumnezeu
-
Cunoaștem din Scripturi că toate converg în punctul în care istoria lumii și inima lui Dumnezeu se întâlnesc, anume în răstignirea Fiului. Îmi reînnoiesc încredințarea, pe care am tot repetat-o, anume că în fața crucii retorica noastră dogmatică nu doar „pare”, ci este pricăjită; pentru că nimeni nu poate cuprinde în cuvinte „adâncul bogăției și
-
În acest eseu îmi propun să abordez problema pedepsei cu moartea, anume uciderea unui om în paradigma unei justiții retributive. Teza centrală e că pedeapsa capitală nu e nimic mai mult decât o rămășiță a unui imaginar juridic învechit, menținută în viață prin inerție morală (în cazul acceptanților pasivi) și reflexe tribale (în cazul celor
-
„Știu că ai mai auzit versetul ăsta, dar în weekend îl putem transforma în realitate. Campusul [X] nu este doar o clădire – este locul unde cerul atinge pământul.” Am văzut acum câteva zile descrierea asta la un reel postat de o biserică evanghelică din România. Pe fundal era un video tras cu drona deasupra
-
Tendința modernă de a domestici misterul mântuirii ar trebui să ne înfioreze. Nu un fior izvorât din ridicolul unor astfel de narațiuni care-l transformă pe Dumnezeu într-un bufon ambulant (deși și ăsta ar fi un fior îndreptățit), ci un fior ca rod al revelării adevăratei imagini a mântuirii, la polul opus al discursurilor motivaționale ale
-
„Dragostea […] se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13:6) Când Pavel le scrie corintenilor despre dragoste, nu compune o lălăială gălăgioasă, sentimentală, asemenea multor producții contemporane pe aceeași temă. Apostolul, printre altele, formulează una dintre cele mai îndrăznețe ecuații teologice ale Noului Testament: „dragostea autentică” și adevărul nu doar că se tolerează reciproc, ci se
-
Ploua. Mă determinasem să umblu pe jos până pe Strădeștilor 7 în după-amiaza aceea. „Nu ai putut da drumul la ploaie în oricare altă după-amiază? Trebuia acum, așa-i? Sigur.” Așa că am ieșit în hol să mă încalț. Am fost martor cu băgare de seamă la tocirea multora dintre perechile mele de pantofi, dintre toate
-
Deci Dumnezeu e dragoste. Și a fost dragoste când Goebbels a dat startul nopții de cristal. „…în măsura în care acestea (demonstrațiile, Gestapo: „most extreme measures”) izbucnesc spontan, ele nu trebuie împiedicate.” Și în tabloul tuturor celor (cel puțin) 90 de evrei uciși, împreună cu alți 30,000 transportați ca vitele în Dachau, Buchenwald, și Sachsenhausen,
-
Cumva, mai cum, necum, dacă te dai doi, trei pași în spate, vezi mai bine shift-ul polar dintre (să zicem) 1500 d.C și 2023 d.C. De la o „reverență” transpirată de zici că șefii cu mantale lungi care aveau de împăciuit bestia divină umblau pe coji de ouă, înaintea unui Dumnezeu prezent în maglavaisul de
-
Ca o făptură muritoare ce sunt, nu pricep moartea. Nu în sensul că nu îi pot cuprinde însemnătatea, cunosc însemnătatea ei deplin; am văzut-o și am plâns mult din pricina ei. Dar a îi cunoaște însemnătatea nu e tot una cu a o cunoaște pe Ea însăși. Deși am privit trupuri neînsuflețite, le-am simțit departe,
-
Și dacă totuși Dumnezeu nu există?– Ce diferență ar face?, șoptește ea. Dacă există, probabil doarme. Știi, se zice că timpul de acolo trece mai încet decât aici. Dacă s-a pus la somn… probabil e un somn scurt de amiază, de un sfert de oră.– Sau poate se ascunde.Nu îi răspunde. Ea șoptește din nou:–
Alexandru Rotariu 