biserică
-
Pornesc analiza asta de la o afirmație de care am dat recent în spațiul public, în care cineva a fost întrebat cu privire la frecvența cinei Domnului (dacă să aibă loc în fiecare duminică sau nu, și de ce). Iată răspunsul: „Categoric da. Pentru că Scriptura este clară că în centrul liturghiei se află euharistia,
-
„Știu că ai mai auzit versetul ăsta, dar în weekend îl putem transforma în realitate. Campusul [X] nu este doar o clădire – este locul unde cerul atinge pământul.” Am văzut acum câteva zile descrierea asta la un reel postat de o biserică evanghelică din România. Pe fundal era un video tras cu drona deasupra
-
Locul în care mă aștept cel mai puțin să dau de expuneri slabe e așa-zisul peisaj auto-calificat „reformat”; eu prefer să îl numesc neo-reformat, ca să preîntâmpin orice ambiguități. În orice caz, e un peisaj îndeobște încadrat cu robustețe logică, un canon strict de reguli exegetice, și, desigur, expunere fidelă Scripturii, precedată de un studiu
-
Îmi doresc ca mesajul de față să fie perceput ca ceea ce este, anume o succintă intervenție (replică, dacă vreți) la un text apărut recent pe rețelele de socializare, intitulat interogativ: „Este Biserica Romano-Catolică o Biserică adevărată?” Sigur, în orice peisaj evanghelic, însăși ideea de „replică” la un mesaj cu un astfel de titlu ar
-
Se poartă azi cu fast noțiunea mistică a intrării. Intrarea în diverse stări ori dispoziții „sufletești”: intrarea în închinare (o eroare iudaizatoare), intrarea în prezența lui Dumnezeu (o altă elucubrație anacronică, pseudo-metafizică, disprețuitoare a Noului Legământ și deci a lui Hristos Însuși), și, mai ales zilele astea, intrarea în atmosfere circumstanțiale, dintre care cap de…
-
Un taifas (sic) cu Sam Bejinar despre adunarea laolaltă a sfinților, paradigma Vertical Church, închinare și prezența lui Dumnezeu (din puținul pe care l-am putut slobozi într-un timp așa scurt despre un subiect așa profund). Să fie cu folos duhovnicesc.
Alexandru Rotariu 