Trăirea creștină
-
Cunoaștem din Scripturi că toate converg în punctul în care istoria lumii și inima lui Dumnezeu se întâlnesc, anume în răstignirea Fiului. Îmi reînnoiesc încredințarea, pe care am tot repetat-o, anume că în fața crucii retorica noastră dogmatică nu doar „pare”, ci este pricăjită; pentru că nimeni nu poate cuprinde în cuvinte „adâncul bogăției și
-
În acest eseu îmi propun să abordez problema pedepsei cu moartea, anume uciderea unui om în paradigma unei justiții retributive. Teza centrală e că pedeapsa capitală nu e nimic mai mult decât o rămășiță a unui imaginar juridic învechit, menținută în viață prin inerție morală (în cazul acceptanților pasivi) și reflexe tribale (în cazul celor
-
În închisoarea mamertină din Roma, se zice, au stat împreună pentru o scurtă bucată de vreme Petru și Pavel, înainte de execuție. Doi indivizi cu mâinile pătate de sânge. Bine, Petru îi tăiase urechea lui Malhu, deci nu mare ispravă, mai ales că i-a reparat-o Isus. Pavel păzise hainele ucigașilor lui Ștefan (pe care Isus
-
„Știu că ai mai auzit versetul ăsta, dar în weekend îl putem transforma în realitate. Campusul [X] nu este doar o clădire – este locul unde cerul atinge pământul.” Am văzut acum câteva zile descrierea asta la un reel postat de o biserică evanghelică din România. Pe fundal era un video tras cu drona deasupra
-
Tendința modernă de a domestici misterul mântuirii ar trebui să ne înfioreze. Nu un fior izvorât din ridicolul unor astfel de narațiuni care-l transformă pe Dumnezeu într-un bufon ambulant (deși și ăsta ar fi un fior îndreptățit), ci un fior ca rod al revelării adevăratei imagini a mântuirii, la polul opus al discursurilor motivaționale ale
-
Eisegeza nu apare niciodată singură. De-obicei e acompaniată de un spirit subtil de manipulare (de cele mai multe ori involuntară), de genul: „iată ce văd eu în text; dacă nu vezi și tu același lucru, înseamnă că nu te uiți destul de bine / trebuie să te uiți puțin mai bine / ai o problemă
-
Locul în care mă aștept cel mai puțin să dau de expuneri slabe e așa-zisul peisaj auto-calificat „reformat”; eu prefer să îl numesc neo-reformat, ca să preîntâmpin orice ambiguități. În orice caz, e un peisaj îndeobște încadrat cu robustețe logică, un canon strict de reguli exegetice, și, desigur, expunere fidelă Scripturii, precedată de un studiu
-
„Dragostea […] se bucură de adevăr.” (1 Corinteni 13:6) Când Pavel le scrie corintenilor despre dragoste, nu compune o lălăială gălăgioasă, sentimentală, asemenea multor producții contemporane pe aceeași temă. Apostolul, printre altele, formulează una dintre cele mai îndrăznețe ecuații teologice ale Noului Testament: „dragostea autentică” și adevărul nu doar că se tolerează reciproc, ci se
-
Se poartă azi cu fast noțiunea mistică a intrării. Intrarea în diverse stări ori dispoziții „sufletești”: intrarea în închinare (o eroare iudaizatoare), intrarea în prezența lui Dumnezeu (o altă elucubrație anacronică, pseudo-metafizică, disprețuitoare a Noului Legământ și deci a lui Hristos Însuși), și, mai ales zilele astea, intrarea în atmosfere circumstanțiale, dintre care cap de…
-
Și… a venit vara. Cumva, vara cerne la grămadă valori, consecvențe, lealități și priorități, le cerne în ce alt loc mai nimerit, aclamat și huiduit la unison, eden și gheenă în superpoziție; în ce alt loc deci, decât… litoralul? Că ce alt loc se pricepe mai bine la cernut valori evanghelice decât nisipul pe care
Alexandru Rotariu 