M-ai regăsit sub cerul sclav,Sub bolta ce dormea-nrobită,De-o veșnicie amorțităSub greul geamătului gravÎn noaptea neînsuflețită. Când bezna rece-mi legănaPe brațe trupul cadaveric,Mă-ndrăgosteam de întuneric,Iar moartea cântece-mi cântaAtât de dulce și feeric, Căci dulce stam încătușatȘi alegeam mereu mai dulce,Plecându-mi capul să se culce,Lăsând neantu-ntunecatÎn alt neant să mă arunce. O, ce naiv iubeam să-mi negȘi

Read more →