Alexandru Rotariu

Într-o grămadă de aspecte ale trăirii de zi cu zi a credincioșilor s-au adoptat din cultură, cimentat și tradiționalizat o grămadă de tradiții păgâne. Evoluția culturii și a tradiției are ca unul din pilonii principali trocul și mixtura de aspecte din diferite culturi și tradiții. Asta nu înseamnă că se păstrează și sensul moral, înseamnătatea, mai ales atunci când ne bazăm pe standarde considerate absolute, ca în creștinism.

Asta mă nedumerește când unii sar ca arși dacă spun că sărbătoresc Rusaliile. „Hei, nu spune așa. Se numește Cincizecime. Rusaliile sunt o sărbătoare păgână.”

Bun, în primul rând nu. Nu sunt. Eh, că denumirea de Rusalii provine cultural din denumirea unei sărbători păgâne, da. E o definiție mai onestă. Dar nimeni din creștinii de azi nu sărbătorește trandafirii de Rusalii, nu se îmbată și nu se dezmață carnal de Rusalii. Deci nu, nu sărbătorim o sărbătoare păgână, ci sărbătorim pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoare care în timp a adoptat (și) denumirea unei sărbători dintr-o altă cultură, datorită mecanismului natural al evoluției culturii și tradiției. Un element de tradiție împrumutat. Până la urmă nici Cincizecimea nu ne e dat să o sărbătorim. Nici Crăciunul (care apropo, provine și el din tradiții păgâne idolatre).

În al doilea rând, după raționamentul ăsta deconstructivist fundamentalist, trebuie să schimbăm și numele zilelor săptămânii. Da. Numele lor au origini păgâne. Idolatre. Chiar și duminica, sfânta zi a Domnului. Cândva a fost și asta o problemă pentru creștini, așa încât liderii Bisericii au încercat dar au eșuat să schimbe actualele denumiri ale zilelor săptămânii în litere, numere sau numele apostolilor. Nu le-a mers. Aia e, ne-am „murdărit și păgânit” cu vrăjeli. Ne dăm de pereți? Nu. Ne ridicăm rațional deasupra culturii. Îi punem frâie și mergem mai departe.

La fel și cu lunile anului, care au nume de zei păgâni. Și planetele. Și o grămadă. Propun cultului baptist din România să se autosesizeze și să propună niște nume noi, „creștine”. Mi-ar plăcea numele zilelor săptămânii să fie numele celor șapte diaconi din Fapte 6, și numele lunilor anului, clar, numele sfinților apostoli. Astfel, m-am născut într-o zi de Nicanor, în 24 Bartolomeu 2000. Ce pur și lepădat de păgânism mă simt.

Continuând, propun să înceteze la pocăiți sărbătorirea zilelor de naștere. De prin memorii, știu și eu că triburile păgâne erau convinse că odraslele lor trebuie protejate de spiritele rele tocmai cu ocazia zilei lor de naștere, și pentru asta aprindeau lumânări în acea zi. Triburile germanice au realizat că e un moment înspăimântător pentru copii, așa că au decis să amplaseze lumânările pe o prăjitură, câte-o lumânare pentru fiecare an de viață și unul suplimentar pentru încă un an cu sănătate. Eh, treacă meargă. La mulți ani cu sănătate!

Știați că pusul mâinii la gură când caști e un obicei superstițios păgân? Știu, e aproape instinctiv și datează încă din Antichitate. Motivul: deschiderea largă a gurii este o invitație pentru boli.

Mai îngăduiți-mi una și mă opresc. Asta are și un pic de încărcătură emoțională. E vorba despre obiceiul de a purta inel (verighetă) după nuntă exact pe al patrulea deget. Da, un alt obicei împrumutat de creștini de la… păgâni. Un obicei ce provine de la greci și romani care erau convinși că al patrulea deget are o venă care duce direct la inimă. Ce romantic!

Bun deci. Lăsând satira. E clar ca lumina zilei că nu mă închin la zeii nordici când zic că „mă duc luni la piață”. Sau, mai pios, „mă duc duminică la biserică”.

Când pun lumânări pe tort, mă bucur de o tradiție împământenită, frumoasă, de faptul că îmbătrânesc tot mai mult și pentru fiecare an în plus îmi trebuie tot mai mult aer în plămâni să sting toate flăcăruiele. Mie îmi amintește de stingerea anilor, de trecerea timpului, de faptul că mă apropii tot mai mult de întâlnirea cu Creatorul. Pentru alții e doar o bucurie tradițională. Se gândește cineva că alungă demonii? Cineva? Nimeni? Așa mă gândeam și eu.

Raționamentul merge la fel până la capăt. Însemnătatea s-a pierdut, a rămas forma. Denumirea. Aia e. Schimbăm totul, reinventăm toate roțile? Deconstruim și reconstruim limbajul? Dacă se încumetă cineva, îl admir.

Sărbătoresc Rusaliile? Da. Sau Cincizecimea. Sau cum i-oți zice. Botezul Bisericii cu Duhul. Coborârea Sfântului Spirit. Mă rog. Punem frâiele pe tradiție și o înghițim cu discernământ. Ori altfel, să fim consecvenți. Domnul să ne ajute!

În final vă las colecția asta de cepodopere tradiționale ortodoxe.

Rusalii fericite!