Your labor is not your work.
Am meditat recent la acest aforism, care, în opinia mea, are destul de multă relevanță în mediul profesional, în special pentru creștini. Am tot încercat să îl traduc în română, dar degeaba, așa că aștept sugestii.
Cu puține excepții (antreprenori, (unii) liberi profesioniști, artiști, slujitori full-time ai bisericii, educatori și cei de a căror muncă depind viețile oamenilor), cred că majoritatea muncitorilor (angajați) ar trebui să-și reamintească asta zilnic înainte să ajungă la locul de muncă, și după ce ies de acolo, în drum spre casă.
Mulți își definesc propria persoană și „telos”-ul lor în macrocosmos în lumina prestanței lor la locul de muncă, ceea ce produce o asociere în primul rând ireală. Menirea ta pe Terra nu e să scanezi produse la Lidl, nici să umblii după clienți, nici să proiectezi rețele de gaz, nici să repari dinții pacienților, nici să prescrii tratamente naturiste, nici să dezvolți software, și nici măcar să coordonezi navetele spațiale. Asta e ceea ce faci (în medie) 8 ore din 24, pentru a te întreține material (pe tine și pe familia ta, unde e cazul), iar în situații fericite și pentru o împlinire profesională limitată, dar nimic mai mult.
Nu ești pe pământul ăsta ca să contribui la o economie care în mare măsură nu prioritizează bunăstarea ta. „Cât de bun ești la job-ul tău” și „cât de bun ești” nu sunt sinonime. Reamintește-ți asta zilnic. Și în lumina acestui adevăr, maximizează-ți prestanța la locul de muncă, do your best, cu integritate, excelență și pasiune (postarea de azi e sponsorizată de… aa, nu), dar în ultimă instanță (atunci când serviciul merge prea bine sau, din contră, când nu merge deloc) nu uita: e doar un job.
It’s your labor. And your labor is not your work. It’s just part of it. Pentru necreștini, ăsta e doar un (alt) discurs (destul de) motivațional (aș zice). Pentru creștini însă cred că e un bun prilej de cercetare.
Your labor is not your work.
Cunoaște-ți prioritățile.
Alexandru Rotariu 