Înțelegerea deosebirii dintre aceste două concepte este vitală, deoarece pe de o parte putem vorbi despre mai multe culori din același spectru, sau despre mai multe limbaje pentru același mesaj (diversitate), iar pe de altă parte putem vorbi despre lumină și întuneric, despre semnificații opuse ale mesajului: două (și doar două) concepte adverse în însăși esența lor (adversitate).
Putem vorbi despre diversitatea de limbaj dintre viață, life și 生活, sau despre adversitatea dintre viață și moarte.
Diversitatea și adversitatea sunt concepte deosebite, au cauze deosebite și așadar necesită tratamente deosebite.
Diversitatea prezintă mai multe forme ale aceleiași entități mame, egale în valoare dar deosebite în anumite aspecte (mai multe culori, aceeași lumină; mai multe limbi, același mesaj; mai multe nuanțe ale pielii, aceeași formă de viață).
Adversitatea prezintă două entități total opuse (lumină sau întuneric; viață sau moarte; pace sau război; dragoste sau ură; rai sau iad; Dumnezeu sau Diavol).
Formele care iau naștere datorită diversității trebuie tratate și acceptate în mod egal, acest comportament fiind necesar ca urmare a atributului de egalitate în valoarea fundamentului lor. Atitudinea potrivită și necesară este cea de nepărtinire, imparțialitate și toleranță.
Cât despre entitățile adverse (opuse din punct de vedere absolut, obiectiv), ele trebuie tratate cu o părtinire absolută. Dacă accepți una, trebuie să o respingi pe cealaltă, sau invers. Nu există cale de mijloc.
Problema e că de îngrijorător de multe ori confundăm diversitatea cu adversitatea. În consecință, aplicăm unuia dintre cazuri tratamentul corespunzător celuilalt, iar rezultatul nu e niciodată unul bun.
Aplicând diversității tratamentul pentru adversitate rezultă ceea ce numim parțialitate, discriminare. Această abordare greșită a stat la baza multor idealuri catastrofale precum rasismul, antisemitismul, și multe alte discriminări pe bază de diversitate. Aceste ideologii au produs unele dintre cele mai mari calamități din istoria lumii, printre care sclavia, Al Doilea Război Mondial, și așa mai departe. Culoarea pielii, etnia, sexul sau statutul social de orice fel, nu reprezintă concepte adverse și nu este permisă favorizarea unuia sau a mai multora în defavoarea celorlalte.
De partea cealaltă, aplicând adversității tratamentul pentru diversitate, ajungem la o altă prăpastie spre hăul dezastrului. De ce dezastru? Deoarece conceptul de adversitate ne pune în fața unei alegeri. Dacă accepți varianta A, o respingi pe B, sau invers. O încercare de a alege ambele variante duce mereu la o fundătură (în cel mai bun caz). Nimeni nu poate fi și viu și mort în același timp. Nimeni nu poate iubi și urî în același timp. Sau, cum spune chiar Cuvântul lui Dumnezeu, “nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul și va nesocoti pe celălalt.”
Desigur, lumea nu a întârziat să adopte și această abordare destructivă, și anume să arate toleranță și imparțialitate pentru două lucruri opuse. Această înșelăciune poate fi cel mai bine observată în religie. Pluralismul religios, asemănarea cu lumea, multitudinea de orientări sexuale etc., toate sunt exemple perfecte de confundare (cu sau fără intenție) a adversități cu diversitatea.
“Păi atunci”, vor sări unii, “cine hotărăște ce e diversitate și ce e adversitate? Cine ești tu să spui că poți alege doar una din două, și nu pe ambele? Cine sunt creștinii să pretindă că doar religia lor e cea adevărată? Cu ce drept o disciplinezi pentru că s-a căsătorit cu un musulman? Nu e asta discriminare? Nu cumva îndrăznești să judeci? Cine ești tu să numești homosexualitatea urâciune? Cu ce e mai presus o familie tradițională de o familie de travestiți? Cu ce se deosebește diversitatea de rase între diversitate de religii sau orientări sexuale?”
Și toate aceste întrebări sunt întrebări valide, chiar foarte bune. În înțelegerea noastră umană, e clar faptul că nimeni nu are dreptul să trateze orientările sexuale sau religioase diferit de etnii sau rase. Nimeni nu are dreptul să le pună pe unele în categoria diversităților, iar pe altele în categoria adversităților.
Oare?
Atunci când ne amintim că pe lângă creație, mai există și Creator, lucrurile se schimbă. Cu adevărat, nimeni nu are drepturile menționate mai sus. Cu excepția Creatorului universului. El e singurul care are dreptul să hotărască ce e diversitate și ce e adversitate. De fapt, a și făcut-o. În Scriptură, El a spus clar că există o singură Cale către Tatăl, și aceea este Isus. Tot acolo El a poruncit creștinilor să nu se asemene cu lumea, și a stabilit normele închinării și trăirii creștine. El a numit homosexualitatea păcat, și a validat căsătoria dintre un singur bărbat și o singură femeie ca singura căsătorie permisă.
Fără Creator, nu există norme absolute, și așadar avem dreptul să numim diversitate orice deosebire. Dar atunci când există un Creator, și mai mult, atunci când Acesta a stabilit norme pentru ce înseamnă diversitate și ce înseamnă adversitate, suntem obligați să ne conformăm.
Suntem obligați să acceptăm TOT ceea ce El acceptă (diversitate), și să respingem tot ceea ce el respinge (adversitate).
Soli Deo Gloria!
Alexandru Rotariu 